logodd

Alb sau negru, niciodata gri,
Si astfel ma hranesc cu nebunia
Viselor ce vin mii si mii,
Cu ganduri ce aduc armonia.

Alb… si pur ca o fecioara
Sufletul, incet si putred timpul
Il face pacatos si nul…
Nu-l mai stiu ca odinioara…

Negru… luminat de vise triste
Ma poarta pe aripile-i vii,
Catre vremuri de restriste…
Si-astept sa vii…

te-iubesc

“O privire intensa…ea povestea ceva, dar nu putea sa o urmareasca, ochii ei calzi, buzele senzuale…nu putea fi atent! Inima ii bubuia in piept. “Oare cum arata cu parul desfacut, lasat liber in bataia vantului?” se intreba deodata. Simtea cum incet, pe fruntea lui se formeaza bruboane de suduoare, tamplele ii zvacneau si inima… “Ce-i cu inima de-mi bubuie in halul asta?”…ridica mana discret, isi sterse fruntea si mai incerca o data sa asculte ce povetea domnisoara. Nimic. Isi auzea in timpane numai inima. “Cum sa fac?” se intreba… Dintr-o data, fara sa isi dea seama ce se intampla, deschise gura uscata de emotie si spuse pierdut: “Te iubesc”. Liniste. Emotie. O lacrima pe fata de portelan a domnisoarei. Ochi in ochi. Privire. Iubire.”

cpr certification online
cpr certification onlinecpr certification onlinecpr certification online
© 2016 Diana Dumitrescu. All Rights Reserved. Designed By Alphabeta