Scriu, scriu, scriu…
Mii de pagini in alb, cu sentimente neclare
despre visare si zbor, in bratele tale.
Un gest, o privire, o vorba si un gand
sunt tot ce imbraca, acest suflet plapand.
Dupa cum v-am scris in ultimul meu post, saptamana aceasta am fost la Constanta, in vizita la parintii mei. Eram foarte bucuroasa ca pot petrece cateva zile acolo! Imi era dor de ei si de micuta Sophia, finuta si nepotica mea.
Toate bune si frumoase. Am petrecut momente frumoase alaturi de ai mei, m-am incarcat cu energie de la ei, am ras si ne-am amintit de anii copilariei si adolescentei, am povestit. Cum se intampla mereu cand merg acasa. Cel mai bine probabil inteleg cei care stau departe de parinti…
