De-a lungul timpului pot spune ca am fost norocoasa. Si asta pentru ca in general am fost inconjurata de oameni frumosi. Si nu ma refer la aspectul fizic, ci la interor, la suflet. Bine, eu cred si acum, cum cred copii in povesti, ca toti oamenii sunt la baza buni, dar viata, sau experientele nefericite, ii inraiesc si cumva ajung, involuntar chiar, sa isi reverse frustrarile si supararile pe cei din jur.
Am auzit recent pe cineva care spunea ca…de fapt barbatii nu se gandesc la nimic. Poate. Sau cel putin, daca se gandesc la ceva, nu vor sa impartaseasca cu noi. Femeile, adica noi, ne gandim in schimb, la un infinit de lucruri pe minut. Problema e, ca vream sa le si impartasim. Uneori, lucruri cu adevarat pertinente, si da, de cele mai multe ori, avem dreptate. Dar, ganditul asta prea mult cred ca uneori ne duce in niste situatii… de-a dreptul ingrate. Pentru ca ajungem sa amestecam lucrurile, sa facem scenarii, sa ne “imagina ca”… si asa mai departe… si ce sa vezi – na probleme.
