Intr-una din zilele petrecute in Delta Dunarii, fratele meu, care ne-a fost si ghid, a insistat sa ne duca si la Padurea Letea. A zis ca este foarte frumos si ca merita drumul pana acolo.
Ne-am urcat in barca si dusi am fost. Canalele pe care le-am strabatut pana acolo, sunt absolut superbe. Cai salabatici, nuferi, salcii plangatoare, tot felul de soiuri de pasari, care mai de care mai frumoase.
Satucul Letea, este un loc uitat de vreme, unde parca nimic nu s-a schimbat de un secol. Parca nici oamenii... Drumurile nisipoase, casele mici, curtile pline cu oi, vaci, cai... totul pare un tablou pastrat in timp. Neschimbat. Adevarat. Pictat cu culorile lui Dumnezeu.
Drumul pana la Padure este destul de anevoios si se parcurge cu niste masini mari de teren. Peisajul insa este superb. Este locul ideal pentru pictori. Ce culori, ce peisaje... Cai salbatici, cirezi de vaci, iar padurea, care este ingradita de un gard de sarma, sa fie protejata probabil de vaci si de cai, este un vis.
Daca va hotarati sa mergeti, nu uitati sa va luati cu voi un spary sau o lotiune impotriva tantarilor. Insa plimbarea prin padure pana la dunele de nisip este foarte frumoasa, cu exceptia tantarilor. Daca nu stiati, la dunele de nisip, mai bine zis, peste dunele de nisip, a fost odata marea... Superb!
Fratele meu, Dan, ghidul acestei minunate calatorii! Thanks bro! :*
Avem o tara minunata! Ar trebui vizitata! Recomand din tot sufletul Delta Dunarii. Este o bucurie pentru cei care stiu sa iubeasca si sa pretuiasca frumusetile naturii!
xoxo
Am plecat in vizita la parinti. De ani de zile isi petrec vara la casa de vacanta din Delta Dunarii. Am petrecut multe veri acolo, copil fiind. Ma aruncam in Dunare de pe ponton, ma plimbam cu o mica barcuta de aluminiu, tragand la rame. Era liniste. Multa liniste. Dupa o saptamana acolo, visam mereu la mare. Voiam acasa. Dar vacantele, erau minunate. Uitandu-ma acum in urma, cred ca vacantele la tara, au fost cele mai frumoase. Alergatul de dimineata pana seara in picioarele goale, baia in Dunare, mancarea gustoasa, ouale direct din cotetul gainilor, pestele pe care il pescuiam si il puneam pe gratar la pranz. Senzatie!
Am plecat din Constanta spre Murighiol, de unde am luat o salupa catre Crisan, bratul Sulina. drumul pana la Murighiol este foarte frumos, soseaua este nou asfaltata, deci nu trebuie sa iti faci probleme, iar satele sunt un absolut deliciu. Sunt frumoase, cu gospodarii ingrijite si peisaje de film.
Manastirea Codru
situl arheologic Enisala
Am retrait putin din toate astea intr-un weekend prelungit in Delta Dunarii, la casa parintilor mei. Dar ca niciodata, m-am plimbat mai mult. Am fost intr-una din zile la Sulina. Culmea, la 20 de minute departare de mers cu barca, in toti anii astia nu am fost niciodata in locul unde Dunarea se varsa in mare... Este fascinant locul. Superb. Absolut senzational.
wikipedia
Nu stiu daca arata ca un oras sau port, ci mai degraba ca un satuc-port aproape abandonat, unde ici-colo a mai rasarit cate o carciumioara mai de Doamne-ajuta. Dar, intr-adevar, se vede ca este un loc plin de istorie, cu case vechi de la 1900, unele in paragina, altele, cat de cat, intretinute. Cu toate astea, peisajul este foarte frumos. Rusticul, istoria si dunarea care troneaza peste tot, iti intipareste in minte o imagine pe care cu greu o poti uita.
Din cele 4 faruri al orasului Sulina am vazut 3.
Farul vechi (1887) de pe digul de nord
Farul muzeu din oras (cosntruit 1869-1870)
Farul nou si locul unde se varsa Dunarea in Marea Neagra
O plaja pustie
Am vizitat si cimitirul, care este punct turistic. Arata foarte frumos, cat poti spune de un cimitir ca e frumos. Pe langa oameni faimosi ai marinei ingropati acolo inca din anul 1800, am gasit si mormantul Principesei Ecaterina Moruzi, nepoata lui Ioan Sturza Voevod al Moldovei.
Cam atat despre Sulina. Daca va hotarati sa mergeti, nu uitati sa va luati o crema antitantari si o crema cu protectie solara.
Daca v-a placut articolul, like and share. In curand un post despre Padurea Letea.
xoxo
